February 28, 2012

Timpul le rezolva pe toate... (?)

Îmi pare rau ca am disparut ca magaru'n ceata, dar din pacate, cîteodata, asta este... disparem în liniste, stam în colt si ne lingem ranile, apoi revenim cu forte noi. Mai bune? Nu. Doar altfel... cîndva acceptam schimbarile si o luam de la capat. Poate mai puternici. Poate...
Înca am capul gol si-s lipsita de orice inspiratie, dar ma straduiesc sa ies din butoi. Multumesc pentru gîndurile bune si mesajele trimise pe toate caile.

Felix a trecut de partea îngerasilor...

14 comments:

  1. Of! Imi pare rau ... Avem si noi doua pisici. Pe baiat il cheama tot Felix. Sa ne amintim intotdeauna de momentele care ne-au facut viata mai frumoasa!

    ReplyDelete
  2. Din suflet imi pare nespus de rau !!!! :(:(:(

    ReplyDelete
  3. Felix a fost un motan pe cinste,sa treci cu bine peste plecarea lui! Cand va fi sa iesi din butoi,noi te asteptam cu drag!Iti trimit un gand bun!

    ReplyDelete
  4. Nu l-am vazut langa mine, nu l-am mangaiat niciodata,nu l-am auzit cum toarce si nici cum miauna sau se rasfata pe langa mine, dar tare drag imi era din poze si nu se poate sa nu-mi para rau. :((

    Sper sa-ti treaca supararea... iti va trece, si sper din suflet sa nu consideri ca e urat din partea mea si ca e mult prea devreme sa-ti spun, dar cred ca te va ajuta sa-ti iei un alt sufletel in casa,unul mititel,poate nu chiar acum dar candva.
    ''Unge'' ranile. Sper sa nu prinzi suparare pe mine, stiu cum e sa nu mai ai un pisicel langa tine de aceea eu cred ca ce ti-am zis te va ajuta. Nici Mike nu ar mai fi singur...
    Iti doresc numai bine!

    ReplyDelete
  5. vai dar ce sa intamplat?e cumplit sa pierzi un membru al familiei chiar si patruped fiind!imi pare nespus de rau!mirela

    ReplyDelete
  6. imi pare asa rau, am plans cand am citit...
    Iti urmaresc de ceva timp blogurile, mai ales pe acesta; am si eu un motan la mama mea, are 17 ani, si unul acasa, de un an. Off, nici nu stii ce sa zici in astfel de momente, parca toate cuvintele sunt de prisos :(
    Crissa

    ReplyDelete
  7. Maya, imi pare foarte rau. Imi inchipui ce greu iti este. Asa e, timpul le rezolva pe toate dar ce greu e fara cei la care am tinut. Numai bine iti doresc.

    ReplyDelete
  8. Iti urmaresc cu mare drag blogul! Mi-a parut foarte rau cand am citit despre Felix, chiar am plans... Sigur timpul le estompeaza pe cele mai putin bune si le pastreaza pe cele frumoase!
    Ma bucur ca il ai pe Mike si poate, cine stie, ai sa mai adopti un pisic. Fiecare aduce atata bucurie stapanilor lor ca merita orice efort.
    Numai bine,
    Cristina

    ReplyDelete
  9. Florina, Alison, Livia, Mihaela, Cat, Dorina, Mirela... :(

    Ana, a trecut mai bine de o luna, dar înca nu pot sa ma gîndesc la niciun moment frumos. Încerc, dar alte imagini îmi vin în minte... cu fiecare zi care trece, dorul si durerea e tot mai mare. Poate pentru unii este de neînteles, însa pentru mine,de fapt pentru noi, a fost unu din copilasii nostri...

    Carmen, tot încerc sa ies, dar ma înec cîteodata la mal. Cu greu intru aici, pe blog. Ma doare sufletul cînd îl vad. Ma doare ca nu-l mai pot mîngîia, ca nu-l mai aud "vociferînd" la 3 dimineata, cînd avea chef de joaca, nu-i mai simt ochii lipiti de spatele meu cînd tai carne...

    Bucate apetisante, nu e urît, ci e frumos ceea ce spui. Un alt sufletel nu l-ar înlocui niciodata pe Felix, ci ar deveni la fel, înca un copilas în familia noastra, doar ca nu sîntem pregatiti pentru asta. Într-adevar mi-e mila de Mike, pentru ca îi este greu singur. Era foarte dependent de Felix. Înca îl asteapta, tresare din somn la fiecare zgomot sau chiar fuge din pat în sufragerie sa vada daca a venit. Acum e mai linistit. În primele doua saptamîni fara Felix i-a mers tare rau...

    Crissa, Irina, asa este... cînd iubesti o fiinta, egal a carei specii îi apartine, durerea e mare...

    Cristina, sper ca timpul sa sigileze putin durerea. Mike, sigur ar aprecia compania... noroc ca avem multe feline prin vecinatate. A preluat partenera de joaca a lui Felix, chiar se bucura cînd vine în gradina noastra, desi înainte nu prea o agrea...

    ReplyDelete